Ganduri (pesimiste) de vacanta

12 iunie – ultima zi din anul şcolar 2008/2009. Aşa cum se spune, din cauza copacilor, nu putem vedea pădurea. Pe acelaşi principiu merg şi eu în demersul acestor rânduri. Poate sunt prea pesimistă şi din această cauză nu am observat veselia copiilor şi mândria părinţilor la serbarea şcolară şi premierea elevilor merituoşi. Dar, parcă şi timpul a fost în asentimentul meu… norii au ameninţat cu ploaia toată ziua sfârşitului de an şcolar.

Închei acest an cu un gust amar. Criza să fie de vină… nu ştiu… sau noi, cadrele didactice.

Întrebat de credincioşi când va veni sfârşitul lumii, un sfânt părinte a răspuns: Când nu va mai fi cărare între om şi om. Tot astfel, observ că se rup punţile dintre profesori şi învăţători deopotrivă.

Vremurile, ministerul, legile sau toate laolaltă ne-au înrăit, am ajuns să nu mai muncim de drag la ore, ci numai cu scopul de a aduna an de an teancuri de diplome, premii, cursuri, sesiuni de comunicări, simpozioane, parteneriate. Mă veţi întreba: Şi ce e rău în asta? Înseamnă ca profesorii se perfecţionează! Nimic mai neadevărat.

Ne-am perfecţiona cu inima deschisă dacă nu am avea sabia deasupra capului. Alergăm după puncte şi uităm să mai fim camarazi. Dacă aflăm de vreun concurs, nu le spunem şi colegilor de catedră şi nu numai. Devenim egoişti şi gândim: Dacă ştie şi X, Y, Z de acest concurs, va acumula acelaşi număr de puncte… Ori eu trebuie să fiu deasupra… Nu e corect. Am devenit hiene. Şi culmea… hienele care atacă zâmbind. Vorbim, zâmbim, numai că în spatele falselor amabilităţi se ascund interese.

Am ajuns să spunem ca nu mai avem colegi, nu mai avem prieteni, ci doar… INTERESE.  Dureros, dar adevărat că am ajuns să ne îndepărtăm unii de alţii, să ne spionăm, să ne suspicionăm unii pe alţii.

Şi… cireaşa de pe tort, mai vine şi preşedintele ţării, atotştiutorul, să afirme că învăţământul românesc a ajuns să dea numai tâmpiţi. Toţi? Chiar toţi? Toţi în frunte cu mai marele ţării suntem produsul învăţământului românesc… Dar copiii olimpici, performanţi, copiii dotaţi sunt încadraţi în aceeaşi categorie a tâmpiţilor?

De ce oare se fac afirmaţii grave şi nefondate şi de la un timp sunt numeroase atacuri la adresa profesorilor şi a învăţământului în general? Până la Revoluţie oare, au fost toţi absolvenţii numai genii? Existau nenumărate şcoli profesionale unde ajungeau elevii mediocrii… asta ca să fiu blândă. Şi atunci ca şi acum, este aceeaşi situaţie.

Sunt copii foarte buni, buni, slabi ori foarte slabi. Nu ne-am născut toţi cu aceeaşi stea în frunte. Nu îi putem cere lui Dumnezeu să ne facă pe toţi pe acelaşi calapod, cu aceeaşi calitate a materiei cenuşii. Ne-am plictisi de atâta inteligenţă! Dar de aici şi până la a cataloga faptul că învăţământul românesc scoate numai tâmpiţi… O, Doamne!

Carnetele de note la raport, domnilor politicieni!!! Nu te pune cu mintea prostului, c-o are odihnită, zice o vorbă din popor şi a confirmat-o în mod strălucit deunăzi cea care îi este fiică întâi stătătorului.

Citez din memorie. Domnişoara afirma în emisiunea Naşul: Dacă până acum România avea de luptat doar cu un membru al familiei Băsescu, românii să se pregătească… acum suntem doi. Şi dacă tata este obosit, eu am mintea mai odihnită! Gura păcătosului, adevăr grăieşte!!!

Cum să fiu optimistă la acest început de vacanţă când nu se ştie dacă vom avea salariile asigurate cu toate declaraţiile liniştitoare ale oficialilor? Ca să nu mai menţionez faptul că avem şi legea primelor de vacanţă care, evident, nu se aplică… Vara începe cu incertitudine. Legea… încă o dată… legea… prevede să primim salariile la începutul vacanţei. Acum, să fim mulţumiţi dacă vom avea banii lună de lună!

A început bacalaureatul. Profesorii vor fi plătiţi la jumătate faţă de anul trecut şi se pare ca mulţi colegi renunţă la umilinţa de a face muncă patriotică la nesfârşit. Iar doamna ministru face apel la buna înţelegere a cadrelor didactice… este criză… mai mult nu se poate.

Nu avem bani de cărţi, ne îmbrăcăm prost, unii de la second-hand, şi toţi aruncă cu noroi… De ce? Nu ştiaţi? Vă spun eu! Pentru că învăţământul este prioritate naţională!!! Da, cu noi se începe când e vorba de rectificare bugetară negativă.

Îmi vine să plâng… şi nu numai mie… ne luăm de mână şi scăldăm ţara în lacrimi… poate aşa o să salvăm agricultura, pentru că şi aşa este secetă şi odată cultura salvată, vom scăpa de criză…

Am ajuns să ne fie ruşine că suntem dascăli şi când mă gândesc cu câte cu vise, aspiraţii şi devotament am intrat în sistem… am venit să facem nu o meserie, ci să ne urmăm vocaţia… Dar, din când în când… suntem traşi de urechi şi ni se spune că suntem doar o gloată de… tâmpiţi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *