Educatia, o cale a cunoasterii

Visul oricărui părinte este acela de a-şi vedea copiii realizaţi profesional. De aceea, părinţii cu pretenţii de intelectuali şi nu numai, investesc în copii de la vârstă fragedă, trimiţându-i la cursuri artistice sau practice, până când aceştia îşi vor da seama de aptitudinile pe care le au şi vor urma singuri calea profesiei care le place. E greu însă pentru părinţi să afle care sunt înclinaţiile fiilor, până când nu le testează aptitudinile în diferite condiţii.

Ar fi bine ca toate aceste acţiuni să fie atent urmărite de persoane avizate: psihologi, cadre didactice specializate, medici. Doar părinţii nu vor reuşi să descopere ce le place cu adevărat copiilor, fiindcă cei mici sunt la vârsta când totul are o bază ludică, însă, cu tact şi răbdare, adulţii vor putea îndrepta atenţia copiilor către ceea ce le este de folos şi vor putea realiza cu uşurinţă tot ce şi-au propus.

Un rol la fel de important îl are grădiniţa, prin metodele didactice moderne, prin diferite cursuri aptitudinale şi mai ales prin educatorii calificaţi, care ştiu să scoată la lumină personalitatea fiecărui copil în parte şi să-l îndrume, împreună cu părinţii, către ceea ce-l reprezintă ca individ.

Complexitatea personalităţii nu mai este o problemă atunci când copilul este evaluat atent şi amănunţit, când îi sunt descoperite din timp componentele individuale care îl definesc ca om şi-l pot determina să facă alegerea corectă din punct de vedere profesional. Capacităţile sale sunt ascunse în structura afectivă, care la această vârstă este fragedă şi delicată şi necesită multă dăruire din partea evaluatorului şi a educatorului pentru a i le defini.

De cele mai multe ori, copiii fac ceea ce vor doar părinţii, fiindcă ei n-au putut, sau împrejurările au fost vitrege, iar acum a venit momentul să trăiască intensiv prin copiii lor, fiind convinşi că au ales corect, fără a lăsa loc de interogaţii. Însă, uneori, părinţii greşesc, trimiţându-şi copiii la cursuri de care aceştia nu sunt atraşi, ori, pur şi simplu, nu au aptitudinile necesare să le urmeze. Atunci, ce e de făcut?

Părinţii trebuie să consulte un psiholog, să meargă la acesta şi cu propriul copil şi împreună să descopere ce e de făcut, pentru ca nimeni să nu sufere ulterior. Desigur, sunt fericite acele familii care au copii ce pot fi modelaţi uşor, iar părinţii îi cunosc atât de bine, încât ştiu exact ce le trebuie şi ce le-ar plăcea.

Acestea sunt cazuri rare. Alţii, lasă educaţia doar în seama profesorilor, având deplină încredere în ei, numai că o astfel e atitudine este îndoielnică. Toţi trebuie să ne implicăm în educarea copiilor, chiar dacă este foarte dificil, fiindcă unii sunt temperamentali şi greu de stăpânit, alţii au o fire melancolică şi trebuie mereu stimulaţi să întreprindă diverse acţiuni etc. De aceea există tot felul de programe educaţionale pentru diferite nivele şcolare, însă numai cei ignoranţi nu le găsesc şi refuză să le aplice.

Poate nu-şi dau seama că educaţia copilului preşcolar este primordială pentru viitorul său profesional. Fireşte, toate acestea necesită şi resurse materiale, de care unii părinţi nu dispun, dar şi pentru ei există soluţii: de exemplu, Palatul Copiilor şi Elevilor, unde se organizează cursuri gratuite şi unde există profesori specializaţi în diferite domenii, astfel încât este imposibil ca un copil să nu-şi găsească locul şi menirea în lumea aceasta concurenţială.

Mai târziu, la şcoală, copiilor le va fi mai uşor să se integreze şi să depăşească barierele emoţionale, care sunt fireşti pentru această vârstă. Astfel, copiii care au deja o bază educaţională, au curaj să încerce orice altceva şi să descopere în ei noi valenţe pentru a se remarca în societate ca nişte indivizi capabili. Şi tot aşa, parcurgând întreg demersul educativ, individul va descoperi că învăţământul, de orice nivel, îi poate oferi orizonturi infinite de cunoaştere, numai că trebuie să se implice total în acest proces convenţional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *