Valtori apocaliptice

Periodic, suntem asaltaţi de prevestiri ale iminentei Apocalipse, iar ştirile acestea senzaţionale sunt urmărite cu sufletul la gură de către publicul apatic, speriat de multele catastrofele care se abat asupra teritoriilor unde ei au crezut că vor fi în siguranţă veşnic. Numai că, aceste dereglări climatologice sau de altă natură, fie sunt provocate de oameni care deţin puterea, fie sunt consecinţe fireşti ale ritmicităţii şi funcţionării Universului, întrucât, la anumite perioade de milenii de ani, se produce un salt astral, menit să reînnoiască mecanismele mult prea uzate ale Pământului.

Atunci, oamenii trebuie să pătrundă, în funcţie de nivelul spiritual pe care îl au, în diferite dimensiuni. Unii le numesc rai şi iad, alţii, sfere de existenţă etc. Cert este că acum se inventariază sistemele de valori ale fiecăruia dintre noi, comportamentul şi acţiunile coroborate cu triada fiinţială: trup, suflet şi spirit. Biblia îi numeşte pe anumiţi oameni proroci mincinoşi, datorită aşa-ziselor preziceri despre venirea Apocalipsei.

E greu însă, pentru cei neavizaţi să-i deosebească pe cei adevăraţi de cei falşi. Doar cineva cu sufletul luminat o poate face fără a da greşi. Şi totuşi, ne miră avalanşa de proorociri, care de care mai înfiorătoare şi nu mai ştim ce să credem şi de ce. Pe de altă parte, aflăm că nu trebuie să ne fie frică, ci să avem grijă de suflet, să fim atenţi la alimente, la felul de viaţă şi, cel mai important, să ne iubim unii pe alţii, aşa cum, de altfel, ne învaţă şi biserica.

Familia este primordială, iar nevoile ei sunt literă de lege. Iată câteva mesaje decriptate despre ce anume trebuie să avem în vedere în aceste vremuri considerate tulburi. Tot din Biblie ştim că forţele răului nu doresc ca noi să ajungem la desăvârşirea spirituală, de aceea ne pun în cale nenumărate obstacole, pentru a ne rătăci ca într-un labirint.

Diavolul ne învaţă că mai e şi mâine o zi, pe care putem s-o dedicăm lui Dumnezeu, să i ne închinăm, să mergem la biserică, iar despre sfârşitul lumii, ne încredinţează că e departe, foarte departe, reuşind astfel să ne distragă atenţia de la ceea ce este substanţial.

Ce să mai spun de miile şi milioanele de minciuni ce străbat pământul şi care ne afectează viaţa şi gândirea. Marile puteri se joacă, pur şi simplu cu noi, aruncându-ne într-o beznă roz, la limita subzistenţei, în care să trăim fără să punem întrebări şi să facem doar ce ni se spune, dar totul atât de subtil, încât nici nu ştim ce se petrece şi ce ni se întâmplă.

Ne sunt ascunse nenumărate secrete, care ar putea schimba lumea, care ne-ar ajuta să ne cunoaştem trecutul, originile şi să devenim mai înţelepţi cu noi înşine. A gândi pozitiv, este o alegere ideală, însă, când suntem convinşi că nimic nu e ceea ce pare, parcă am vrea să ne cerem identitatea înapoi, să reconfigurăm existenţa, să resetăm totul şi s-o luăm de la început, şi aşa va fi mai bine. E o perspectivă, una reală, chiar posibil de înfăptuit cu voinţă şi curaj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *