Firescul destinului

Se spune că omului îi este trasat destinul la naştere de către ursitoare. Mai în glumă, mai în serios, ne gândim că unui individ îi este sortit să aibă succes sau ghinion în viaţă, în funcţie de dispoziţia spirituală din acel moment a celor trei deţinătoare a firelor vieţii.

Adică, dacă ele sunt bucuroase, dacă radiază de fericire, înseamnă că şi omul abia venit pe lume va fi norocos, iar dacă cele în cauză sunt cumva supărate, va fi vai şi amar de sufletul bietului muritor, care nu are habar ce-l aşteaptă. Desigur, ipoteza aceasta este una haioasă, asta pentru a face o introducere a unei probleme existenţiale serioase, şi anume, destinul.

Conform unei zicale româneşti: Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus! fiecare persoană are o anumită menire în viaţa asta, care îi este dată de către divinitate cu mare precizie, aceasta cunoscând mai dinainte spiritul pe care îl deţine. Numai că omului i s-a dat şi libertatea de a alege ce va face cu sufletul său, ce acţiuni să întreprindă în diferite circumstanţe, etc. Tocmai această libertate s-ar putea să-i fie propriul duşman, fiindcă uneori îi este foarte greu să ia o anumită decizie, ori să facă un lucru important, fără a se gândi şi la consecinţe.

De aceea, omul îşi asumă faptele, gândurile, libertatea, viaţa însăşi. Numai că în sufletul său se dă o bătălie zguduitoare, neştiind cum e mai bine să procedeze la un moment dat, fără a leza pe cineva. Tocmai în astfel de clipe decisive, omul are mare nevoie de puterea supremă, Dumnezeu, care îl va călăuzi către un drum bun, păstrându-şi astfel intacte conştiinţa şi libertatea.

Viaţa la începutul ei, adică cea din lăuntrul mamei este oarecum decisivă pentru pruncul care va vedea lumina zilei în locurile acestea terestre. Identitatea sa se scrie chiar atunci, în stadiul de embrion, când este important pentru el ce mesaje primeşte, de la cine, cu ce scop. Toate acestea îi vor influenţa destinul şi omul în devenire îşi va desăvârşi umanitatea sau nu.

Cert este că e liber să meargă pe o cale sau pe alta, şi aceasta este determinată de propriile convingeri, valori, precepte în care crede fără ezitare. La fel de adevărat e faptul că cineva poate interveni în destinul său, schimbându-l, însă lui Dumnezeu nu-i este nimic străin tot ceea ce se petrece. Şi atunci se naşte întrebarea: Suntem liberi, sau e doar o iluzie libertatea pe care pretindem că o deţinem?

Oamenii care simplifică toate coordonatele existenţiale au un răspuns cât se poate de franc: Lasă-te în voia lui Dumnezeu, căci ştie El mai bine ce trebuie să faci! Cu alte cuvinte, Facă-se voia Ta! ca în rugăciunea Tatăl nostru, pe care, de cele mai multe ori o rostim mecanic, fără a ne gândi la înţelesurile profunde pe care le conţine.

Rugăciunea alungă întunericul îndoielii, al urii, al deznădejdii şi luminează inima celui care nu mai ştie încotro să meargă, fiindcă s-a rătăcit. Uneori exclamăm: Ce soartă am! gândindu-ne că nu mai există bine pe lume şi pentru noi, că nimic nu se mai poate face pentru o rază de speranţă, că totul e în zadar. Suntem copleşiţi de încercările la care suntem supuşi, dar avem puterea de a ne redresa, căci în noi locuieşte Hristos, izvorul îndurării şi al milei fără margini.

Destinul este acela pe care ţi-l faci! sau Cum îţi aşterni, aşa vei dormi! Cu alte cuvinte, noi suntem răspunzători de ceea ce ni se întâmplă, fiindcă am ales un anumit drum, şi dacă l-am ales pe cel greşit, trebuie numaidecât să-l părăsim şi să mergem pe cel drept, deci, avem nevoie şi de voinţă pentru a interveni în destinul propriu.

Voinţa este o altă putere uriaşă care poate distruge sau zidi. Omul e un colos de forţe, fiindcă a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, neputând fi altfel decât un învingător, dacă doreşte. Dar cum putem şti dacă ne-am împlinit destinul sau nu?

Eu cred că destinul este făurit din bine şi rău, dar depinde numai de noi ce vom face cu el. Dacă suntem de partea binelui, cu siguranţă vom fi mulţumiţi la final de ceea ce am reuşit să realizăm, având în vedere că nicicând nu suntem singuri, ci însoţiţi de îngerii care ne arată ieşirea din labirint. Atunci, semenii noştri vor exclama: Ce destin minunat a avut! însă noi ştim că fiecare om îşi face destinul aşa cum vrea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *