Frumosul si urbanul contemporan

A lega aceste două noţiuni într-un întreg ideatic n-ar trebui să fie prea dificil. Frumosul a existat dintotdeauna şi va continua să existe, ba mai mult îl vom căuta fără încetare şi îl voi creea permanent, ca nevoie a noastră de a ne hrăni spiritual existenţa. Urbanul s-a dezvoltat permanent, din clipa în care oamenii s-au grupat în număr tot mai mare într-o locaţie geografică.

Mărturiile lăsate de urbanism sunt diverse, uneori prea diverse într-un spaţiu mic: de la construcţii vechi (dărăpănate sau din contră conservate), încărcate de istorie, dovezi ale culturii naţiunii până la construcţii noi (mici, elegante sau imense, în opoziţie arhitectonică cu ambientul), ca nevoi ale modernismului sau expresii excentrice ale contemporanilor, toate coexistând, presând vizual şi inducând stări diverse, sentimente confuze sau reacţii bine definite.

Dar, ceea ce oferă societatea modernă, cea care este reglementată administrativ de autoritatea publică, este o imagine dezolantă. Se naşte o prăpastie între ceea ce ar trebui (sau ar putea) să fie frumosul urban şi ceea ce este în realitate urbanul de azi. Citadinul contemporan este un amestec de case modeste, de ateliere mecanice, de mici magazine, de vile impozante, de spălătorii de maşini şi iarăşi o înşiruire de case, unele ruine şi din nou, ateliere de reparaţii, o altă casă (în faţa căreia copii se joacă) lângă care se află o terasă infectă, apoi blocuri de 10 etaje, un chioşc alimentar pe trotuar, o cârciumă, o casă de locuit, o spălătorie auto, un supermarket etc… toate înşirate, uneori în această ordine, pe o stradă centrală a unui oraş. Şi câte străzi nu sunt aşa…

Străzile sunt pline de maşini parcate pe trotuar, pe lângă bordură, pe lângă pubele (prea multe, prea dese şi plasate pe străzile principale). A te plimba pe o stradă din oraş, o stradă sufocată de autoturisme şi pictată de gunoaie şi hârtii purtate de vânt, nu poate oferi o satisfacţie prea mare. Poate doar o stradă dintr-un cartier periferic să mai ofere imaginea firească a zonei cu destinaţie de locuit, o stradă pe care atunci când mergi, absorbi liniştea relaxantă, adulmeci mireasma vegetaţiei îngrijite şi simţi siguranţa habitatului, cu alte cuvinte plăcerea de a fi, de a locui într-un oraş.

De unde acest amestec de utilităţi, de alternanţe de aspecte contradictorii ale spaţiului habitual – locuinţa care trebuie să fie frumoasă, cu mica afacere, de multe ori gălăgioasă şi murdară? De ce s-a permis coexistenţa habitatului cu comercialul, într-un mod haotic? Sperăm uneori că există într-un oraş un specialist care are grijă de amenajarea spaţiului, a urbanului (se numeşte cumva acest domeniu urbanism, a auzit cineva ceva de acest domeniu?). Îmi pun această întrebare pentru că din ceea ce văd nu ar părea să existe această noţiune în mintea cuiva sau poate ar fi nevoie de mai multă cultură în acest domeniu!

Ne aşteptăm ca urbanul frumos să cuprindă trei zone distincte: una în care sunt doar case – casa şi grădina din faţa casei sau blocului şi trotuarul curat. Cealaltă zonă în care regăsesc parcul, mic sau mare, tematic sau nu (de flori, de plante, de arbori, de lucrări de artă sau amestecul lor – ca nevoie de recreere, de revigorare spirituală, ca legătură cu citadinul şi regăsire în cadrul lui, ca spaţiu verde de oxigenare, de purificare a aerului şi o a treia zonă în care să fie societăţile comerciale, inestetice (dar şi aici se poate interveni prin reglementări), acaparatoare, deranjante, poluante fonic.

De ce am avea nevoie de o astfel de aranjare a habitatului urban? Poate pentru că ar asigura o estetică urbană, poate ar duce la o armonie citadină, poate ar asigura un confort al cetăţenilor, o stare de satisfacţie faţă de spaţiul de viaţă, o stare determinativă de dezvoltare personală şi spirituală etc. Poate că s-ar ajunge la o legătură puternică a indivizilor cu locul natal, pe care nu l-ar părăsi sau către care ar reveni de oriunde ar fi? Poate ar căpătă o valoarea turistică, atrăgând doritori de frumos, de inedit, de diversitate etc.?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *