Interviu

Cine sunteţi dvs., doamnă profesoară Mioara Nicolau?

Vă las pe dvs. să mă prezentaţi, mai ales în ipostaza de poet, Anthonia Amatti, aşa cum mi-am semnat cele nouă volume de versuri…

…Fie şi aşa, mai ales că, în urmă cu câteva zile, pe 20 noiembrie, în elegantul spaţiu expoziţional al Muzeului Brăilei, am monitorizat lansarea celui de al nouălea volum de versuri al dvs., “Igluuri la tropice”, secondat de “voci autorizate” ale fenomenului literar actual, poeţii Speranţa Miron, de la Galaţi, şi Ionel Marin, de la Focşani, pe fundalul unui intermezzo muzical susţinut la flaut de duetul Elena Cristina Grigore şi Marta Piroşcă, eleve ale profesoarei Mariana Chirman de la Liceul de Artă “Hariclea Darclée”.

Doamna profesoară de franţuzeşte, Mioara Nicolau, a ales să fie şi creator de frumos, poetesă pe un diapazon modern cu un LA direcţionat pe un tempo, oarecum atipic, între clasic bine temperat şi încercări avangardiste, cărora le imprimă un tip de… relanti, elegant şi de aliniere la noua modă lirică. Poetesa Anthonia Amatti, nonşalantă şi stăpână pe tehnica versificaţiei şi a poeziei de calitate, sfidează prin neacceptare încartiruirea într-un fals… dictat prozodic şi doar plusează pe note discordante!

Dumneavoastră, stimată Anthonia Amatti, chiar cochetaţi cu “linia de ultim sezon a modei lirice”, dar o faceţi cu graţie şi cu un “jemanfişism”, care vă scutesc de explicaţii stânjenitoare pentru cei care nu vă înţeleg nici demersul intim sentimental convertit în “ars poetica” şi nici măcar formula proprie de confesare prin vers, prin poezie. Aveţi girul autoritar al calităţii de membru al Uniunii Scriitorilor din România…

Am fost profesoară de… franţuzeşte, cum ziceţi dvs., deoarece cariera mea a fost dictată de sistemul politic de-acum 40 de ani (“…am picat” la Medicină după regulile “revoluţiei culturale chinezo-socialiste”?!) şi am ales totuşi ceva ce ţinea de structura mea intelectuală.

Cine sunt eu? Sunt o creştină prin strădanie şi căinţă, o pământeană dăruită cu iertarea prin Cuvânt. Simt că mi s-a dat voie să las în urma mea ochii de un minunat albastru ai fiului meu şi mesajul haric dictat mie de o forţă poetică palpabilă. Din Ardealul străbunilor şi al originii mele am rămas cu respectul pentru seriozitate, discreţie, un anume conservatorism în opţiuni şi valorile stabile; prin educaţie, iubesc cartea, ordinea şi muzica…; “Là, tout n’est qu’ordre et beauté Luxe, calme et volupté” (Ch. Baudelaire)

Totuşi, nu întâmplător aţi devenit profesoară, deoarece încă din perioada studiilor liceale şi a studenţiei la Cluj scriaţi versuri, iar în cei peste 40 de ani la Catedră v-aţi găsit timp şi pentru poezie…

…Dar am debutat editorial abia în anul 2000, când am publicat volumul “Treceri”, la Editura Ex Libris, în care mi-am adunat versurile din adolescenţă, din studenţie, sub semnul autorităţii girante a unei personalităţi de talia lui Ovidiu Drâmba. Apoi, doi ani mai târziu, tot la Ex Libris, am tipărit cartea “Joc”; mi-am păstrat ritmul editorial cu “Al cincilea anotimp”, la Editura “Eurocarpatica” din Sf. Gheorghe – Covasna, în 2004; şi, un an mai târziu, în 2005, cu “Triptic spiritual”, la aceeaşi editură; în 2007, cu “Pelerinaj printre file”, o antologie. Revin la Ex Libris, tot în 2007, cu volumul de inspiraţie francofonă, “Hoinar pe portativ”, urmat într-o ritmicitate anuală de “Contraste”, La Editura Edmunt, în 2008, volum de versuri semnalat printr-o cronică literară în cartea dumneavoastră, “Reverenţe critice”; am continuat cu “Lungul drum al vieţii către viaţă”, în 2009, la Editura Callas Print din Mangalia şi cu “Igluuri la tropice”, în 2010.

Sunteţi şi brăileancă, dar v-aţi născut, aţi crescut şi aţi învăţat la Cluj. Acum, locuiţi vara, pe răcoare, şi toamna, când admiraţi spectacolul nebun al frunzelor la Covasna… Ce alte evenimente culturale, altele decât cele de la mal de Dunăre, vă aduc în prim-planul vieţii literare româneşti?

În afara lansărilor de carte de la Brăila, particip la astfel de evenimente literare şi la Sf. Gheorghe – Covasna sau Miercurea Ciuc ori la Araci, la manifestările culturale anuale “Zilele Andrei Şaguna”, sub genericul “La umbra nucului bătrân” de la “Casa memorială Romulus Cioflec”. M-am integrat în atmosfera elevată şi serioasă a Cenaclului Asociaţiei Scriitorilor, filiala Braşov, unde am şi fost primită ca membru al Uniunii Scriitorilor din România; atmosferă intelectuală şi de creaţie literară marcată de prezenţa şi activitatea unor personalităţi ca Doru Munteanu, Al. Brumaru, dr. Luminiţa Cornea sau eminescologul V. Rusu. Tot în acest context cultural şi literar prestigios, am avut şansa să public în ziare şi reviste, ca “Astra” sau “Vatra veche”, din Covasna, Tg. Mureş, Miercurea Ciuc, Braşov.

Sunteţi membră a Uniunii Scriitorilor din România; înseamnă ceva anume, definitoriu, această ipostază oficială de recunoaştere a valorii creaţiei dvs. literare?

“Fumurile” succesului îmi lipsesc; totul este un “dicteu” al Îngerului inspiraţiei, care te obligă să laşi orice preocupare şi să pui pe hârtie preaplinul spontan din sufletul tău. Este un har, o binecuvântare, o evadare în sine necesară echilibrului meu organic…

Poezia dvs. este una autentică, de echilibru, fără sclifoseli de… “modă” lirică, fără accentele vulgare, pe care le promovează, surprinzător şi incomod, tocmai lirica feminină, un tip de aliniere la “noul val”, cu acute de exchibiţionism liric, insinuant, agresiv, sfidător…

Detest răbufnirile “hormonale” ale unor poeţi, care ori se defulează, ori încearcă să-şi atragă lectori curioşi?! Nici în viaţă nu accept etalarea instinctelor, în niciun caz în poezie, care trebuie să fie sublimul cuvânt al Domnului, cum spunea Ioan Alexandru. Fluxul… metaforic în exces, când este vulgar şi impoliticos, ascunde lipsa ideilor, aviditatea de a epata, maschează lipsa talentului literar…

Între poezie şi muzică, pe care o preferaţi?!

Aleg muzica!, mai ales Mozart, dar îmi plac şi preclasicii, Bach, Haendel, Buxtehude… În poezie, îmi place Rilke şi dintre contemporanii români, Eugen Evu…

Ce urmează; care va fi următoarea carte?

“Clepsidra cu fum”, catrene şi haicuuri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *