Observatii asupra…genocidului democratic

Deci, în primul rând cârmuitorii, care depind de popor – datorită faptului că încă de la început au primit puterea în aceleaşi condiţii sau că, mai târziu, s-a ajuns la o astfel de înţelegere, ca în Sparta, de pildă – dacă săvârşesc ceva împotriva legii, nu numai că pot fi înlăturaţi prin violenţă, dar la nevoie, în caz de necesitate, ei pot fi chiar pedepsiţi cu moartea, Este ceea ce s-a întâmplat lui Pausanias, regele lacedemonienilor. În aceleaşi condiţii se aflau şi străvechile regalităţi ale Italiei, ceea ce face să nu ne mai mirăm că Virgiliu, după ce înfăţişează cruzimile lui Mezentius, adaugă:

Dar şi Etruria toată, în ură pe drept , se ridică

Şi ameninţând cu război, pentru caznă îl cer pe rege

…În al patrulea rând… un rege îşi pierde coroana, dacă el se înfăţişează vădit ca un duşman al întregului popor, punând la cale pieirea lui.

Cu aceasta sunt de acord, deoarece voinţa de a cârmui un popor şi voinţa de a-l da pierzării sunt două lucruri cu totul de neîmpăcat. De aceea, regele care se arată pe faţă vrăşmaş al întregului popor, renunţă prin aceasta la putere.

Problemele pe care le pune aici filozoful şi poetul olandez Hugo Groţius (1583-1645) sunt de mare actualitate şi astăzi. Din anumite precauţiuni contemporane lui, el face enunţuri curajoase, dar le susţine cu exemple din antichitate, din evenimente de mult trecute, pentru a căror analiză nu-şi mai putea atrage mânia nici unui monarh sau tiran din vremea sa.

Problemele ilegalităţilor săvârşite de preşedinţi sau regi sunt de actualitate şi astăzi. Vrăjmăşiile unor suverani îndreptate împotriva propriilor popoare care i-au ales, ori nu i-au ales, sunt de mare actualitate şi în câteva ţări din Europa, dar şi în mai multe ţări din Asia sau America Latină. Este, evident, un eşec al conducerii politice prin reprezentare, un eşec al delegării competenţelor, care pun într-o lumină neagră calitatea umană şi reprimarea instinctelor ancestrale.

Delegarea rezolvării nevoilor sociale prin vot, în fond, un act simbolic, nu a dus niciodată la rezultate mulţumitoare. Reprezentantul popular, alesul, devine unealta partidului în care este parte, devine politruc, şi este ca şi toţi ceilalţi colegi politici, un ins egoist, egocentrist, care îşi foloseşte şansa de a fi în fruntea bucatelor mai întâi pentru sine. Apoi, de voie, de nevoie, devine demagog, mincinos, sperjur pe Biblie, ca în eşuata democraţie românească, şi nu îi mai rămâne decât să se ţină cu dinţii de putere şi să se lanseze în afaceri, pentru a-şi asigura huzurul grupului său social până la patra generaţie.

Marele avantaj pe care îl am faţă de Hugo Groţius este că după patru secole pot să afirm, fără vreo precauţie, ori vreo trimitere la crimele aristocraţiei antice, cine se face vinovat de abuzuri şi vrăşmăşii împotriva propriului popor în prezent; ceea ce înseamnă că în conştiinţa libertăţii individuale, europenii au mai progresat umanitar în câteva secole.

În constituţiile europene este consfinţită libertatea de expresie; exprimarea liberă a gândurilor.În Constituţia României secolului al XXI-lea, aşişderea.

Ba, mai mult, între timp , în sec. al XX-lea a mai apărut şi conceptul de genocid, reglementat şi sancţionat de toate legislaţiile europene, concept penal cu care îndrăzneţul gânditor nu avea cum să fie la curent.

De ex., în România postcomunistă şi democratică, (sper că sesizaţi ironia), în anul 2009, a izbucnit o ciumă portocalie, definită drept criză economică, mai ceva ca o ciumă medievală, peste care se suprapune şi un război psihologic permanent declanşat împotriva tuturor categoriilor sociale, pe rând, de însăşi preşedintele ţării, Traian Băsescu şi supuşii săi din guvernul marionetă Boc. În incompetenţa lor, ei nu îşi pun problema de a stopa criza economică prin mijloace economice, ci prin mijloace de spoliere a poporului. Se comportă de parcă ar fi pe pilot automat, iar atunci când se trece pe comandă manuală, la manşă se află grăsunul Jeffrey Franks, contabilul genocidar de la F.M.I.

În 2010, Traian Băsescu, acest autocrat modern, obtuz, intrigant şi mincinos, a reuşit, prin introducerea de legi nedrepte, să reducă cu până la 40% salariile şi aşa mizerabile ale profesorilor, medicilor şi poliţiştilor, pensiile unor categorii de cetăţeni merituoşi (militari, artişti,alţi intelectuali) să taie şi subvenţiile şomerilor, şi pe cele de la încălzirea centrală înainte de iarna geroasă care vine. Se profilează, aşadar, la orizont, un genocid, unul cinic, perfid, fără ca guvernanţii să tragă focuri de armă împotriva poporului şi fără ca Boc să facă poooc!

Este un genocid democratic, unul instrumentat prin guvern,prin majoritatea parlamentară pdl-istă, ajutat la nevoie şi de Curtea Constituţională, serviciile secrete, jandarmerie etc.

Lipsa scandaloasă a banilor de mâncare, de medicamente şi căldură va face din iarna anului 2010-2011, o iarnă a genocidului românesc impus democratic! În primăvara următoare vor ieşi la soare mai puţini pensionari, mai puţini şomeri şi mai puţini copii. Ne aflăm în faţa unui genocid foarte rafinat, în care armata nu trage nici un glonţ, nici măcar nu are nici un cuvânt de spus, totuşi poporul moare din picioare sau îşi ia câmpii spre alte zări mai potrivite pentru supravieţuire.

Cuvintele de ordine rostite de marele cârmaci şi de scutierul său, bobocul de Boc!, au fost reduceri, tăieri, de venituri, până la limita izbucnirii foametei în milioane de familii, în spitale şi alte incinte în care trăiesc români. De aceste samavolnicii se face vinovat în primul rând, cine le-a lansat în popor, preşedintele Traian Băsescu, iar ziua neagră a declanşării genocidului este data de 6 mai 2010.

Toamna protestelor de până acum nu a dus la nici un rezultat. Bucureştiul brăzdat în lung şi-n lat de profesori flămânzi, poliţişti lefteri, bugetari aflaţi sub spectrul foamei, pensionari leşinaţi, nu a impresionat pe nimeni. Nici grevele foamei nu lasă vreo urmă pe retinele abrutizate de privirea miliardelor din conturi ale aleşilor poporului.

Autenticitatea lui Hogo Groţius este de necontestat: …un rege îşi pierde coroana, dacă el se înfăţişează vădit ca un vrăşmaş al întregului popor, punând la cale pieirea lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *